Desi sunt rupt de oboseala simt ca trebuie sa scriu acum cat sunt inca calde emotiile si sentimentele. Ceva senzational...n-am mai plans de mult de fericire...cred ca niciodata. Deci totul a inceput in Rendez-vous. Cum eram noi la cafenea, la un moment dat Teo catre mine: "Sunt uda toata". Eu: "Nu pot sa cred". (Sunt anumite din viata care ar trebui imortalizate-asta ar fi o super inventie - sa ti se fac poze in anumite momente cum ar fi: "O sa fii tatic"..."hai nu zau!" sau "mi s-a rupt apa; o sa nasc"..."du-te mah d-aci" :))) N-am crezut avand in vedere ca mai erau 2 saptamani pana la momentul critic. Zic "bine" incercand sa ma impac cu ideea. Lasam fetele (Sofia, Silvia si Madalina) la Rendez vous si mergem acasa. Se rupsese apa. Bun asa...hai sa ne calmam si sa vedem ce avem de facut. Bagajul (in mare parte facut). Suna-l pe doctor. Desi suntem niste oameni calculati, nu am avut chiar totul pregatit...luandu-ne evident un pic prin surprindere. Nu aveam trusa epidurala (apropo am constat in aceasta experienta multe lucruri...unul este ca platim cotizatia la sanatate degeaba...absolut totul am cumparat...inclusiv medicamente, pana si anestezia). Cauta la ora 11.00 farmacie non-stop. Hint: este una vis-a-vis de Inter. Scoate banii. Hint: multi si marunti.Si fuga la spital.(va imaginati ca eram kkti amandoi) Parcheaza la urgente (ca salvarile). Pac, pac check-inul ca la hotel. Trecem prin ceva emotii pentru ca dl doctor (proaspat venit din vacanta) ne indemna catre sarcina naturala, desi eram chititi pe cezariana. Facem o mica paranteza sa vorbim despre oportunitatea acestei nasteri: dupa cum am mai zis termenul limita era peste 2 saptamani, dar ea s-a hotarat ca vrea sa-si vada parintii mai repede. Totusi, a asteptat sa revina doctorul din concediu, sa revina Cristina din deplasare si totusi cu mari sanse sa ii dea oportunitatea lui tati sa devina manager pe primul lui proiect si nu in ultimul rand faptul ca mami ajunse la limita cu rabdarea tot chinuindu-l pe tata sa o incalte :) Revenim la istorisire. Teo a intrat pe niste culoare unde eu nu aveam voie si am ramas in sala de asteptare cu doua "rrome". Dupa jumatate de ora, vine o tanti si ma cheama...zic "e prea repede". Incepe ea sa imi explice ca sa vedeti ca trebuie sa semnati un acord pentru cezariana si ... (vroiam sa scriu ceva, dar m-am oprit...hm, mai bine nu scriu despre sistemul de spaga in spital, oricum pe scurt am cotizat de mai multe ori si cu o suma totala mai mare decat cat am dat toata viata). Am semnat acordul si l-am vazut pe dl doctor. Mi s-a luat o mare piatra de pe inima. Pana la urma (nu stiu prin ce minune...doar Teo stie) doctorul a venit si s-a decis sa se faca cezariana. Am revenit la "rromele" mele. Era 12 fix. Apare Cristina. Ii explic care e treaba. Stiam ca a intrat in operatie.La 12.30 o tanti imbracata in verde ma striga: "dl Teodorescu" ma ridic si zis "da" ea zice "felicitari. aveti o fetita. m-am inmuiat tot si am simtit cum ma preling pe jos. Am inceput amandoi sa sarim in sus (eu cu Cristina, a nu se intelege ca eu cu asistenta) si m-a chemat sa o vad. Tremuram tot si totul pentru o clipa a incremenit: mi-am vazut odorul si acum incep ca babele "cel mai frumos, cel mai cel.... :)" Nu era ea chiar fotogenica, dar asistenta m-a indemnat la poze. Intre timp a spalat-o, i-a facut primul vaccin, i-a facut primele pregatirile "for the real life". Am revenit la Cristina si "rrome" si am asteptat sa se termine operatia (intre timp, ca un tata responsabil ce sunt, am sunat la Stem, am sculat-o pe una din somn care zis ca vine curierul a doua zi dimineata ca ridice kitul) Dupa inca o sesiune de emotii, s-a terminat si operatia si dl doctor m-a asigurat ca totul este ok. Nivelul adrenalinei scadea. Am intrat sa imi vad jumatatea si saraca tremura toata si incercam din raspunteri sa o conving ca totul este ok.Ce bine ca pot controla tastatura si pot sari peste anumite pasaje ca acesta. In concluzie am revenit acasa, un pic cu inima indoita si cu o lista de lucruri de facut, gen: sterilizare pompa, biberon, tetina (noua denumire a suzetei), prepararea ceaiului de anason si chimen...si iarasi trecem peste anumite pasaje, cum ar fi noaptea alba cu smsuri. Faceam un recap si mi-am dat seama ca am sarit peste cateva momente cum ar fi faptul ca la 2 noaptea am trezit familia din somn sa le anunt marea veste si am stat ceva timp in telefon cu ei, somnorosi fiind. Continuarea...maine
PS: Noroc cu Cristina, ca mi-a adus aminte azi de o faza super tare: in momentul cand a venit asistenta sa ma anunte ca sunt tatic m-am uitat nedumerit si am zis "si eu ce trebuie sa fac acum ?!?!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu