duminică, 6 februarie 2011

my little sunshine

Continuare:
Ieri a fost prima zi cu soare, dupa mult timp de vreme urata si temapraturi cu "-". Ieri a fost prima zi a "soarelui" care imi lumineaza viata. Nimic nu mai conteaza, nici macar oboseala si lipsa de calciu pe care o am (am slabit 2 kg in mai putin de 2 zile). Cred ca daca ar putea sa imi ceara ceva, orice ar fi, m-as da peste cap si i l-as aduce. Nu o mai iau cronologic si trec direct la cel mai frumos moment al zilei...cand am luat-o in brate si a deschis ochisorii aia albastrii si s-a uitat la mine. M-am topit, m-a terminat...nimic nu e mai frumos (cel putin in momentul asta) E un inger mic care mananca si doarme (sper) O sa vedem maine cand vine acasa. De abia astept. Revenind la inceputul zilei de ieri, dupa ce am fost la spital si m-am asigurat ca totul este ok si Teo poate primi telefoane, m-am pus pe trimis sms-uri (multi sms). Cam 1 h a durat transmiterea lor si s-a dezlantuit nebunia. Telefoane, smsuri...ce sa mai ?!?! Palatul Telefoanelor. FB e o sursa foarte buna de ati anunta prietenii si al caror numar de telefon nu il ai :) E bine in astfel de momente de fericire amestecata cu oboseala cronica sa vezi ca prietenii iti sunt aproape (rudele sunt alaturi de tine obligat, fortat). In parale fugeam acasa sa iau actele neceare sa o declaram minunea :) si ma intreaba tanti "si cum o sa o cheme" si zic "Eva....Eva Teodorescu" (ce frumos arata scris...in targ se zvoneste ca e nume kinky - whatever this means :P) Apropo de asta am informat ca babele din familie susotesc ca de ce nu am pus si al doilea nume, dar nu au curajul sa ne zica...dar mai e timp. Cert este ca ne-am gandit destul de mult sa-i punem si un al doilea nume, dar nimic nu se potriveste si parca stirbeste din frumusete si rezonanta "EVA". O sa mai continui maine ca acum mai am multe lucruri de aranjat prin casa pentru venirea fetelor.

Un comentariu: