N-am mai scris demult pe blog, ceea ce inseamna ca a timpul meu a fost limitat dramatic. Ceea ce este de inteles, avand in vedere noua mea indeletnicire de "tata". Foarte frumoasa, dar foarte grea si solicitanta. Acum sunt departe de fete si deja mi-e dor de ele. Deocamdata gaza este foarte dependenta de noi si ne ocupa 100% din timp. Este o dependenta sacaitoare si frustranta pentru niste oameni cum eram inainte (si incercam sa fim in continuare)....agitati si foarte activi. Mi-e dor de un cinema, mi-e dor de un club, de Vama Veche, de libertate, de a face o poza linistit. Dar toate palesc in fata zambetului acestei minuni care este fii-mea. Fiecare zi este o evolutie pentru ea: azi chicoteste, maine parca vad ca vorbeste; azi se taraie ca ursul care chipurile merge luni dimineata la birou, maine parca vad ca merge si alergam dupa ea de ne sar capacele; azi mananca lapte, maine parca vad ca ma cert cu ea ca nu are voie KFC :); azi de abia asteapta s-o iei in brate, maine parca vad ca zice "stai mai departe" ca o vad baietii cu babalacii dupa ea. Lista ar putea continua la nesfarsit dar ma opresc aici ca trebue sa mai "ling" niste dosare. In paralel apar multe dileme existentiale referitoare la cresterea unui copil, dar incerc sa imi impun sa le iau pe toate step by step. Si totusi nimic nu ne va impiedica sa ii facem si un fratior de care sa aiba grija sau viceversa :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu