Lumina ochilor Cotocilor

In weekend ne-am exercitat calitatea de nanu si nana a singurului nostru finut prin a-i “taia motul” acestuia. Evenimentul marcat de prezenta parintilor, bunicilor, matusilor si unchilor s-a desfasurat la domiciliul inculpatului din Iasi. Desi drumul a fost lung si plin de peripetii, zambetul lui Ianis a sters imediat toata oboseala si nervozitatea acumulata. Nu este prea clara optiunea pe care “hama-hama” o va lua in viata din moment ce a ales de pe tava pixul, banii si mingea. Una din supozitii este ca va fi impresar de jucatori, dar sa speram ca va mai avea ce impresaria peste 30 de ani. O alternativa ar putea fi instrumentist, avand in vedere lejeritatea cu care a adoptat xilofonul ce i l-am facut cadou si dexteritatea cu care le “face capul calendar” parintilor. De-a lungul sederii am stat si m-am uitat la grija pe care o au parintii fata de el si atentia pe care i-o acorda si mi-am adus aminte de reclama Mastercard si motto-ul acesteia: “Fericirea copilului tau: nepretuita”

Lumea Noua

In weekend, facand curat printre miile de poze de pe calculator, am ajuns si la cele din vacanta petrecuta pe continentul de peste Atlantic. Imi aduc aminte cat de minunat am fost (ca sa nu zic socat) de noile dimensiuni care mi se tot aratau chiar de la aterizare: cozi imense pentru verificare la intrarea in US (ti se facea un mini interviu, ti se facea poza, ti se luau amprentele), apoi masinile care aveau alte dimensiuni decat cele din Europa, cladirile care nu se comparau cu nimic din ce vazusem pana atunci, numarul de benzi si de "rest area" de pe autostrazi. Si lucrurile nu s-au oprit aici...m-am lovit de preturile din magazine, care erau mult mai mici decat la noi: n-am sa uit pretul derizoriu pentru 2 galeti de inghetata (asa cum vedem in filmele americane ca se consuma ca remediu antidepresiv :) ), sau pretul benzinei care este la jumatate decat la noi, sau faptul ca iti poti cumpara o geanta de la Nine West de pe Fifth Avenue la un pret mult mai mic decat la Nine Westul din Mall Vitan. As putea sa continui la nesfarsit sa elogiez "Tara tuturor posibilitatilor", dar ma gandesc sa ma opresc aici. Ar mai fi un mic amanunt care iarasi m-a socat si anume faptul ca intr-o intersectie fara semafor si indicatoare se pleaca in ordinea venirii in intersectie (incerc sa imi imaginez cum ar putea functiona acest lucru la noi). Tot atunci am descoperit si Starbucksul care mi se pare unul dintre cele mai reusite branduri americane. Toate acestea sunt asezonate cu falsitatea pe care oamenii o emana: toti sunt draguti, toti iti zambesc, dar ii simti ca se chinuie sa faca acest lucru si cand te mai si saluta cu un : "Hiiii" iti vine sa ii zici: " Ma lashi !!!" Toata aceasta falsitate este foarte bine conturata in realizarea Las Vegasului, care practic consta intr-o singura strada cu cazinouri pe o parte si pe alta de o perfectiune iesita din comun.
PS: era sa uit de un aspect foarte important: in magazin si la restaurant atunci cand am cumparat alcool ni s-a cerut buletinul sa verifice daca avem peste 21 de ani, ceea ce intr-un fel m-a magulit.

Ce s-a intamplat pe 10 mai ?

Am primit dimineata la metrou un flyer care promova spectacolul "Dragostea dureaza 3 ani" care m-a pus pe ganduri: azi se fac 7 ani de cand eu mi-am unit destinul cu o fiinta minunata in fata lui Dumnezeu si considerand si versurile cantecului "Acolo unde dragoste nu e nimik nu e", inclin sa cred ca joc in alta piesa, de genul "Dragostea dureaza de la 7 ani in sus"

Concediul...un miraj continuu

Eu si jumatatea mea suntem in stadiul in care in fiecare zi ne intrebam cate zile mai sunt pana la prima parte a vacantei de vara: AMR 48, 47, 46...dar avand mult de munca in urmatoarea perioada, o sa treaca mai usor timpul. De abia astept sa iau la pas Parisul a treia oara si sa redescopar frumusetea unui oras plin de istorie si locuri frumoase, un oras pentru care as divorta imediat de Bucuresti.

Bucurestiul...casatorie din dragoste

Voi incepe o campanie de promovare a locurilor frumoase din Bucuresti si din imprejurul acestuia pentru a-i face pe cei care il detesc sau au o casnicie din obligatie cu acesta :P sa isi mai imbuneze gandurile rele. O sa incep cu Palatul Mogosoaia, un loc frumos putin inafara Bucurestiului, curat, aranjat, linistit, pe marginea lacului. Pajistea intinsa poate gazdui oricate scaune, mese sau paturici pentru cateva clipe de relaxare. Cel mai important dintre toate: nu sunt manele (sau cel putin nu am auzit), pentru ca nu se poate intra cu masina. Am fost placut impresionat de aceasta locatie pe care o recomand cu caldura.