Alergand spre civilizatie

Urasc regulile. In special cele stupide, cum ar fi de exemplu: pe scara rulanta de la metrou trebuie sa stai pe partea dreapta. Motivatia ar fi ca asa se asigura fluiditatea si ca asa se face si in occident si daca vrem sa fim civilizati trebuie sa respectam si aceasta regula. Daca poate sa-mi explice si mie cineva de ce cand este super aglomeratie si te calci in picioare trebuie sa ne incolonam pe dreapta la scara rulanta ? Ca se gaseste unul mai grabit care nu ii ajunge viteza scarilor rulante sau ca vrea altul sa faca trepte ? De ce nu foloseste scarile ? Consider ca din contra daca s-ar folosi scarile la capacitate maxima, atunci s-ar evita aglomeratiile care se formeaza. Ma seaca gandul acesta de fiecare data cand vad scari rulante. Totusi pentru a termina intr-o nota pozitiva, dupa cum se vede in poza alaturata unii respecta aceasta regula si cand sunt singuri pe banda rulanta la Muzeul Luvru :)

Copilaria este o boala de care scapi pe masura ce cresti...

In traficul infernal de ieri ascultam la radio o emisiune cu tema “de ce anume din copilarie iti e dor?”. Erau tot felul de raspunsuri de genul sa ma joc nu stiu ce, sa duc o viata fara griji etc. Si totusi stateam sa ma gandesc ca totusi desi poate pare ciudat nu mi-e dor de nimic din copilarie (poate doar de prietenii de atunci de care mai aud cand si cand) si stau sa ma intreb de ce – ca nu am avut deloc o copilarie trista. Poate ca e varsta pe care o am si la care faptul ca poti sa faci ce vrei (fara sa fi "tras de urechi") sau ca nu ai o ora de ajuns acasa seara si nu te verifica nimeni la teme ma fac sa vad lucrurile din alta perspectiva. Si nici dupa anii de liceu sau facultate nu imi este asa dor. Imi este dor in schimb de noptile in Vama, in Expirat…
PS: Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, le ce poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire. Copilul, incalecat pe batul sau, gandeste ca se afla calare pe un cal din cei mai strasnici, pe care alearga, cu voie buna, si-l bate cu biciul si-l struneste cu tot dinadinsul, si racneste la el din toata inima, de-ti ia auzul; si de cade jos, crede ca l-a trantit calul, si pe bat isi descarca mania in toata puterea cuvantului...